Tora
Termenul Tora (ebraică: תּוֹרָה, trad. „Instruire”, „Învățătură” sau „Lege”) poate avea o serie de semnificații. De obicei, acest termen desemnează primele cinci cărți ale lui Moise (care constituie Pentateuhul) din cele 24 de cărți ale Tanakhului, și este, de obicei, adnotat cu comentarii rabinice (perushim). Acest termen mai poate să însemne și continuarea povestirilor din Cartea Genezei până la sfârșitul tanakhului (Maleahi), și se mai poate referi de asemenea și la totalitatea textelor evreiești religioase, derivate fie din texte biblice sau, mai târziu, din scrieri rabinice.[1] Un factor comun tuturor acestor definiții este că Tora descrie geneza poporului evreiesc: chemarea lor de Dumnezeu, relatări despre încercările și necazurile prin care au trecut aceștia, și legământul lor cu Dumnezeu, ce implică urmarea unui mod de viață care să adere la un set definit de moraluri și obligații religioase și de legi civile (halakha).
Există un larg consens că Tora a fost compusă în perioada persană mijlocie (secolul al V-lea î.Hr.).[2]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Neusner, Jacob (2004). The Emergence of Judaism. Louisville: Westminster John Knox Press. p. 57. "The Hebrew word torah mean 'teaching'. We recall ... the most familiar meaning of the word: 'Torah = the five books of Moses", the Pentateuch .... The Torah may also refer to the entirety of the Hebrew Scriptures .... The Torah furthermore covers instruction in two media, writing and memory .... [The oral part] is contained, in part, in the Mishnah, Talmud, and midrash compilations. But there is more: what the world calls 'Judaism' the faithful know as 'the Torah.'"
- ^ Romer 2008, p. 2.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Romer, Thomas (). „Moses Outside the Torah and the Construction of a Diaspora Identity” (PDF). The Journal of Hebrew Scriptures. 8, article 15: 2–12.