Șmirghel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Șmirghel cu diferite mărimi ale granulelor

Șmirghelul sau hârtia abrazivă sunt denumiri utilizate pentru un tip de abraziv acoperit care constă din foi de hârtie sau pânză cu material abraziv lipit pe o față. În ciuda utilizării numelor, nici nisipul, nici sticla nu sunt acum utilizate la fabricarea acestor produse, deoarece au fost înlocuite cu alte substanțe abrazive, cum ar fi oxidul de aluminiu sau carbură de siliciu. Șmirghelul este produs într-o gamă de mărimi de grană și este folosit pentru a îndepărta materialul de pe suprafețe, fie pentru a le face mai netede (de exemplu, în zugrăvire și finisare din lemn), pentru a îndepărta un strat de material (cum ar fi vopseaua veche) sau uneori pentru faceți suprafața mai dură (de exemplu, ca un preparat pentru lipire). Este obișnuit să folosiți numele abrazivului atunci când descrieți hârtia, de ex. „hârtie cu oxid de aluminiu” sau „hârtie cu carbură de siliciu”.

Șmirghelul a fost folosită de echipa australiană de cricket pentru a controla balul lor în turneul lor în Africa de Sud.

Mărimea granulatului de șmirghel este de obicei menționată ca un număr care este invers legat de mărimea particulelor. Un număr mic, cum ar fi 20 sau 40, indică o granulă grosieră, în timp ce un număr mare, cum ar fi 1500, indică o granulă fină.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primul caz înregistrat de șmirghel a fost în China în secolul al XIII-lea, când cojile zdrobite, semințele și nisipul au fost conectate la pergament folosind cauciuc natural.[1] Pielea de rechin (solzi placoide) este, de asemenea, folosită ca solzi abrazivi și grosieri de fosile vii, cum ar fi Coelacanth, folosită în același scop de către nativii comorieni.[2] Planta de coada-calului fiartă și uscată este folosită în Japonia ca material tradițional de lustruit, mai fină decât hârtia cu nisip. Hârtia de sticlă a fost realizată la Londra în 1833 de John Oakey, a cărei companie a dezvoltat noi tehnici și procese de adeziv pentru producția în masă. Hârtia abrazivă conține particule ascuțite și taie bine, în timp ce boabele de nisip sunt netezite și nu acționează ca abraziv. Șmirghelul ieftin a fost adesea trecut ca hârtie de sticlă; Stalker și Parker au avertizat în acest sens în Tratatul despre Japonia și Pictura publicat în 1688.[3] În 1921, 3M a inventat hârtie abrazivă cu pietriș din carbură de siliciu și un adeziv impermeabil și un tampon cunoscut sub numele de umed și uscat. Acest lucru a permis utilizarea apei pentru a servi ca lubrifiant pentru a îndepărta particulele care altfel ar înfunda pulpa. Prima sa aplicație a fost pentru rafinarea vopselelor auto.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Casey, Don (). „Know How: Sandpapers and Sanding”. Sail Magazine. Accesat în . 
  2. ^ Thomson, Keith Stewart (). Living Fossil: The Story of the Coelacanth. W. W. Norton & Company Limited. ISBN 978-0-393-30868-6. Arhivat din original la . 
  3. ^ Stalker & Parker () [1688]. A Treatise of Japaning and Varnishing. Tiranti. 
  4. ^ Jeffrey, Kirk (). „The Major Manufacturers: From Food and Forest Products to High Technology”. În Clark, Clifford Edward. Minnesota in a Century of Change: The State And Its People Since 1900. Minnesota Historical Society Press. p. 234. ISBN 978-0-87351-238-1. Arhivat din original la . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de hârtie abrazivă