25 de ani de CJI
25 de ani de leadership și promovare a inovației în jurnalism CJI a apărut în 1994 ca un forum pentru profesioniștii în jurnalism.
Am fost o școală altfel pentru multe generații care au scris istoria mass media, oferind instruire și sprijin pentru mai mult de 15.000 de profesioniști. Am crescut ca un spațiu de colaborare și răspuns la provocările comune.
Împreună am facilitat crearea și funcționarea Convenției organizațiilor mass-media, am contribuit la elaborarea, adoptarea și aplicarea Legii privind accesul liber la informațiile de interes public 544/2001, la legislația privind transparența instituțională, audiovizualul, achizițiile publice.
Încă din primii ani, CJI a implementat proiecte de educație civică și media, educația devenind acum una dintre preocupările noastre centrale, peste 500 de profesori și 20.000 de elevi fiind beneficiari direcți ai programelor noastre.
În 2019 am împlinit 25 de ani de rezultate în lucrul cu profesioniști media, comunicatori, profesori, elevi, reprezentanți ai instituțiilor publice, în care CJI a crescut pentru a servi o comunitate mai diversă și mai inclusivă, care contribuie la o societate mai responsabilă.
Pe măsură ce reflectăm asupra momentelor și realizărilor noastre, suntem entuziaști să ne continuăm misiunea de a inspira și susține inovația și excelența în jurnalism și educație media în anii următori.
30 de ani de jurnalism in 13 imagini
de Dan Perjovschi
Căderea comunismului a deschis larg zăgazurile libertății de exprimare. De pe o zi pe alta, zeci de publicații au apărut sau dispărut. Presa liberă avea energia – și rigoarea – unui stol de vrăbii.
În 1993, Evenimentul Zilei a publicat ceea ce avea să devină „mitul întemeietor” al tabloidului românesc: găina care naște pui vii. Odată cu puii, legendara găină a dat naștere și curentului de tabloidizare.
Apariția Pro Tv, în 1995, a schimbat fața televiziunii din România: de la ritmul știrilor, la intonația vocii, de la burtiere la tunsoarea prezentatoarelor. Televiziunea a devenit regina preferințelor media și magnetul bugetelor de publicitate.
Perioada 2000-2004 a rămas în memoria presei drept „Epoca Năstase”. Intimidarea jurnaliștilor, cenzura economică, cumpărarea afacerilor de media ca sarcină de partid și alocarea contractelor de publicitate de stat cu semnătură „de sus” au fost cele mai cunoscute instrumente din arsenalul mai marilor vremii.
Începutul anilor 2000 au văzut nașterea primei publicații online pur-sânge: Revista Presei, care avea să devină, în timp, Hotnews.ro. A fost prima publicație gândită exclusiv pentru Internet, fără suportul unei platforme tradiționale (tipăritură, radio, TV).
Pentru că, după criza economică, își găsește din ce în ce mai greu loc în paginile și programele mediilor tradiționale (din prudență, din obediență sau din sinceră lipsă de spațiu), jurnalismul de investigație se haiducește. Apar primele proiecte independente de jurnalism de investigație, precum RISE Project sau Centrul de Investigații Media.
Rând pe rând, jurnaliștii frustrați de modul în care compromisurile din redacții le limitează capacitatea de a face presă așa cum își doresc „aleg libertatea”. Se nasc proiecte independente precum Casa Jurnalistului, Dela0, Recorder sau Inclusiv. Alții își iau efectiv lumea în cap – așa ca Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, care și-au mutat casa și redacția într-un minivan cu care bat Europa în căutarea poveștilor ce merită spuse.
Sectorul mass media a fost unul dintre cele mai greu lovite de criza economică. Bugetele de publicitate, oxigenul presei libere, s-au redus la 50% din valorile anterioare. Canale media au dispărut cu zecile, în special în presa locală. 7000 de locuri de muncă din presă s-au pierdut în anii aceia. Soluțiile de supraviețuire au inclus reducerea drastică a redacțiilor, afoierea la marile redacții naționale (pentru stațiile de radio și TV) și subordonarea agendei editoriale unor interese externe redacțiilor.bugetelor de publicitate.
Anul 2005 a fost anul în care Internetul românesc a „explodat”, numărul de utilizatori dublându-se. De atunci, numărul internauților, al conexiunilor la internet și a dispozitivelor utilizate pentru acces a crescut continuu. Mediul online devine un jucător important pe piața de publicitate, depășind printul și radioul. Publicațiile tipărite „migrează” online, unele fără a-și mai regăsi gloria pierdută. La 1 ianuarie 2020, Evenimentul Zilei va deveni și el „digital only”.
Au creat o „piață publică a comunicării”, în care toate opiniile capătă cu adevărat aceeași valoare. O fi bine? N-o fi bine? Au devenit parte integrantă a peisajului mediatic, în detrimentul platformelor tradiționale.
Au ajutat oamenii să se organizeze la incendiul de la Colectiv. Au ajutat mobilizarea în alegerile prezidențiale din 2014 și au expus manipulările unor televiziuni. Au ajutat la mobilizarea participanților la protestele de stradă și au permis urmărirea în direct a abuzurilor autorităților.
În 2007, România intră în Uniunea Europeană în focuri de artificii. În pregătirea aderării, legislația a fost adaptată, Codul Penal a fost curățat de articolele privind insulta și calomnia, alocarea de publicitate din bani publici a fost reglementată ca achiziție publică. Au existat tentative de revenire la vremurile „de dinainte”. Fără succes, deocamdată.
Din cei 30 de ani ai presei libere, CJI i-a fost alături 25. Am pregătit jurnaliști, am ajutat redacții, am moșit legi, am participat și am facilitat coaliții de organizații. Am stat de strajă standardelor profesionale și am privit în viitor, să vedem ce ne așteaptă. Am lucrat cu jurnaliști, studenți, elevi, profesori, funcționari publici, magistrați, jandarmi. În orice sector de activitate există un „alumnus CJI”. Și aceștia au fost doar primii 25 de ani…